joi, 27 aprilie 2017

Vom fi opere de arta



Buna dimineata, suflete dragi!Ma bucur ca ne reintalnim!va doresc o zi minunata!
Ma gandeam azi la batranete si imbatranire , si la cat de mult conteaza modul in care gandim referitor la aceasta perioada a vietii.In general, pentru muti oameni, varsta e o scuza buna pentru a nu face multe lucruri si pentru a cadea in depresie.
Zilele acestea am vazut un exemplu, printre putinele vazute in Romania, din pacate, a unei persoane de 50 de ani, care arata extraordinar si fizic, dar si mental.Doamna e instructoare de fitness si am fost socata sa-i aud varsta, fiindca ii dadeam maxim 30 de ani.Ne-a povestit ca a inceput sa faca zilnic sport la varsta de 43 de ani, cand s-a confruntat cu niste probleme destul de grave de sanatate, in urma alimentatiei nesanatoase si a vietii sedentare. Deci se poate, varsta nu e o scuza :)).
Constientizez tot mai  mult ca infranarea poftelor e o virtute esentiala, atat pentru sanatatea trupeasca, cat si pentru cea sufleteasca. Autocontrolul si disciplina sunt cheia oricarui succes pe care dorim sa-l avem in viata.Dar nu vom ajunge la aceasta virtute inainte de a invata cat de valorosi suntem ca fiinte umane, inainte de a ne iubi si a ne pretui pe noi insine.Atunci cand ne vom iubi cu adevarat pe noi insine vom lua decizii bune pentru corpul si sufletul nostru.Atunci vom manca sanatos, atunci ne vom odihni suficient, atunci vom face miscare, atunci ne vom hrani si sufletul, nu doar trupul.Atunci vom gasi calea sa iesim din dependente, vom sti sa punem granite si ii vom iubi sanatos pe ceilalti.Atunci vom fi, la batranete, opere de arta, si nu niste triste rebuturi ale vietii.

joi, 20 aprilie 2017

Exista o solutie pentru fiecare problema



Bine v-am regasit, suflete dragi!Va multumesc ca vizitati micul meu spatiu virtual !
Azi am incheiat una din perioadele dificile, dureroase si stresante ale vietii mele. Am incheiat-o si  bine si rau. Nu totul mi-a iesit asa cum mi-as fi dorit, din pacate, dar am invatat ceva din asta : ca in timpurile de ispita si de provocare traiesti cu ce ai adunat inainte in suflet :credinta, dragoste, autodisciplina, gandire pozitiva.La mine proviziile au fost cam subtiri.Furtuna prin care am trecut mi-a scuturat ungherele interioare si mi-am dat seama cate mai am de lucru la mine.Gandirea mea critica, negativismul si perfectionismul mi-au pus multe bete in roate.Lipsa de credinta- la fel.
Urmeaza un timp (sper) de liniste si de reasezare.Un timp in care sa ma ocup de sufletul meu, de relatia cu Dumnezeu si cu cei dragi.
Ma asteapta un vraf de carti, si mi-am facut abonament la sala :)).Planuiesc ceva iesiri in natura, si vreau sa incep un jurnal personal.Vreau sa ma reorganizez si sa reiau jurnalul pe puncte.Am pe lista si niste cursuri de nutritie, precum si o perfectionare profesionala. Reiau si provocarea Clubului 5 am.
In continuare vreau sa lucrez la vocabularul meu.
Am nevoie sa ma linistesc, sa ma adun si sa-mi reincarc bateriile.

joi, 30 martie 2017

Nu renunta cand ai obosit, renunta cand ai terminat!




TOT CE TI-AI DORIT VREODATA E DE PARTEA CEALALTA A FRICII

Bine v-am regasit, suflete dragi!va doresc o zi minunata!
Astazi vreau sa va impartasesc ceva ce am constientizat, din nou, despre mine- sunt fricoasa si renunt prea usor!Frica de esec ma face sa renut- decat sa nu reusesc, mai bine o las balta!asa gandesc si e extrem de pagubos pentru mine.
Am avut de pus la punct o lucrare majora pentru serviciu.Evident ca am fost in criza de timp (din cauze obiective, dar si din autosabotaj- am amanat sa fac ce aveam de facut, sub diferite pretexte) si spre final am intrat in panica.Am tras cat am putut de tare, in speranta ca voi termina la timp pentru a prezenta ceea ce am lucrat, dar tot imi ramasesera lucruri de facut.In mintea mea vedeam deja dezastrul si, oricat incercam sa contracarez  gandirea negativa cu afirmatii pozitive, nimic nu mergea, eram la pamant.Mai erau cateva ore pana la termenul de predare si am zis gata, mai bine renunt decat sa ma fac de ras!Total gresit!ce gandire distructiva!daca exista o singura sansa de a reusi, langa 99 de a avea un esec, tot e ceva, si trebuie sa mergi inainte.
Din fericire am avut oameni minunati alaturi de mine, care m-au sustinut, m-au ajutat si m-au incurajat sa merg mai departe!lor le datorezin mare masura reusita mea, fiindca da, am reusit!si chiar daca nu reuseam, as fi ramas cu experienta si as fi stiut ce trebuie sa fac mai bine data urmatoare.
Cu aceasta ocazie  mi-am analizat putin viata si mi-am dat seama ca am pierdut de multe ori inainte de a incepe batalia tocmai din cauza acestui tipar mental pagubos.
Exista 10 semne ale fricii de esec, si m-am recunoscut in majoritatea :

1. te gandesti la ce vor spune ceilalti despre tine daca esuezi
2. te ingrijorezi ca nu vei putea sa-ti indeplinesti visurile
3. crezi ca ceilalti nu te vor mai iubi daca esuezi
4. te indoiesti de inteligenta ta si de abilitatile tale
5. crezi ca ii vei dezamagi pe oamenii care acum te apreciaza
6. ai tendinta de a amana sa participi la o activitate importanta
7. eviti sa te implicit in proiecte noi si provocatoare
8. ai o stima de sine scauzta si iti spui ca nu vei fi niciodata capabil(a) sa indeplinesti o sarcina mai dificila
9. te autosabotezi si inainte de a face un pas inainte, ai tot felul de simptome precum: greturi, dureri de cap, ritm accelerat al inimii
10. esti cel mai bun prieten al perfectionismului – incerci numai acele activitati pe care stii ca le vei face perfect

Cauzele fricii de esec se gasesc de obicei in copilarie - de exemplu, la mine e vorba de  parinti perfectionisti, critici, care au avut asteptari foarte mari si nu erau niciodata multumiti, oricat de mult as fi incercat.Deasemenea, sistemul scolar de atunci era extrem de competitiv si solicitant, esecul nu era in nici un caz o optiune.
Faptul ca mi-am constientizat frica de esec si cauzele ei ma ajuta sa ma pregatesc mai bine pentru urmatoarele provocari.
Incetez sa ma autosabotez prin amanare,imi stabilesc clar prioritatile, imi asum responsabilitatea, nu renunt cand dau de greu, perseverez, lucrez la gandirea pozitiva si imi vizualizez atingerea obiectivului.Nu mai fac planuri, ci trec la treaba.Ma iubesc si ma incurajez.Imi petrec zilnic timp cu mine, astfel incat sa raman conectata cu mine insami.

Voua va e frica de esesc?si daca da, cum depasiti aceasta problema?


joi, 16 martie 2017

Imi schimb viata cand imi schimb vorbirea!



Bine v-am regasit suflete dragi!si bine te-am gasit, luna Martie, esti minunata!te rog, fii MAGICA!
Stiu ca toata lumea a zis deja ,,la revedere , Februarie!", ,,Bine ai venit, Martie!", dar eu abia acum  recuperez :)).
Privind in urma , luna februarie a venit cu un vartej de evenimente in mijlocul carora am invatat multe despre mine.Vreau sa fiu cat mai constienta de sine, sa ma analizez si sa nu ma las coplesita de emotii (ceea ce poate fi dificil uneori). Pe masura ce lucrez mai mult cu mine imi dau seama de puterea vointei, a credintei, a afirmatiilor si a gandirii pozitive.



Luna aceasta   lucrez la vocabularul meu, sunt atenta la ceea ce vorbesc,  inlocuiesc cuvintele care ma blocheaza cu cuvinte magice, care imi descatuseaza potentialul.

Cuvintele pe care le folosim au o putere extraordinara,de aceea e foarte important ce spunem si ce cuvinte folosim.Nu degeaba se spune  ,,Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.,,Matei 12,37

Cuvintelele MAGICE
EU VREAU, EU CRED, EU STIU, EU POT, EU SUNT

Cuvintele BLOCANTE
SPER - se inlocuieste cu CRED
INCERC -se inlocuieste cu VREAU
NU STIU, NU POT, NU AM - se inlocuiesc cu STIU,POT, AM
SARU-MANA - se inlocuieste cu MULTUMESC
DAR - nu se foloseste!
TREBUIE -se inlocuieste cu VREAU

Vreau sa imi modific vocabularul limitativ deprins din copilarie,,de aceea mi-am scos aceste cuvinte la imprimanta si port foaia in poseta, ca sa o vad tot timpul si sa stiu ce am de facut.
Am observat ce schimbare se petrece in mintea mea, in starea mea si apoi in actiunile mele cand folosesc cuvintele magice ca sa afirm ceva.
De exemplu
EU VREAU sa fac alegeri bune pentru corpul/sufletul meu,
EU CRED in alegerile bune pentru corpul/sufletul meu
EU STIU sa fac alegeri bune pentru corpul/sufletul meu,
EU POT  sa fac alegeri bune pentru corpul/sufletul meu,
EU SUNT   alegeri bune pentru corpul/sufletul meu,
In loc de alegeri  completam cu orice obicei benefic pe care vrem sa-l implementam in viata noastra, sau cu orice vrem sa realizam.

duminică, 12 martie 2017

Emotiile si iubirea de sine cu Niculina Gheorghita



  • Eu sunt dintotdeauna echilibru mental si emotional - afirmatie  pentru parintii agitati si nervosi 
  • emotiile pleaca din creier si afecteaza zona digestiva :solutia- respiram de cateva ori adanc
  •  dependentele au in spate emotii puternice
  • la persoanele emotive primul afectat e stomacul, apoi intestinul gros, inima, rinichiul
  • emotiile nu trebuie ascunse, ci trebuie recunoscute
  • daca mascam emotiile (distructive) ramenem prada lor
  • frica moderata e constructiva doar atunci cand ne pregatim pentru un examen, fiindca ne ajuta sa ne pregatim, in loc sa lancezim si sa fim indiferenti
  • emotiile constructive sunt cele care ne dau o stare de bine si ne ajuta sa facem ceva
  • emotiile distructive sunt cele care iti  scad energia, care te fac sa nu mai gandesti, care fac blank in capul tau-nici nu mai stii pe unde esti.
  • emotiile distructive ne scot din starea de echilibru corp-minte-spirit
  • folosim emotiile pentru a ne intelege si a ne face intelesi
  • iubirea de sine este o stare pe care o capeti cand esti constient de corpul tau, de mintea ta, de spiritul tau
  • e bine sa-i ajuti pe ceilalti in momentul in care ei cer si tu poti ; sa nu facem ceea ce omul poate face singur, altfel aparentul bine se poate intoarce asupra ta ca rau
  • ne iubim corpul - avem grija de mintea noastra (nu introducem lucruri negative), sport (alergare usoara)
  • diferenta dintre egoism si iubire de sine : egoistul aduna doar pentru el, cel ce se iubeste pe sine creeaza si da mai departe
  • daca punem copiii pe primul loc vom crea copii egoisti
  • pe primul loc e Divinitatea, apoi Sinele nostru, apoi sotul, apoi copiii
  • faceam copiii fara sot?nu!
  • cand copiii sunt pe primul loc inviata mamei ea e mereu obosita, nu mai are timp pentru ea, pica in depresie si apoi e razvratita continuu ,,uite cate am facut pentru copilul asta si el nu e recunoscator".Dar cine te obliga sa faci pentru copil mai mult decat poti?
  • sunt foarte multi bolnavi in societatea noastra, ceea ce arata cat de mult se iubesc romanii pe sine - daca ei s-ar iubim, n-ar mai ajunge la doctor fiindca atunci s-ar odihni la timp, s-ar hrani la timp.
  • 90% dintre romani nu se iubesc pe ei- asa suntem educati; suntem ospitalieri, dar facandu-ne noua rau, nu suntem firesti, facem prea mult efort
  • mai importanta este prezenta, nu mancarea sau pregatirile
  • ne uitam doar la exterior, uitand de emotiile constructive
  • toti oamenii au nevoie de caldura, de apropiere, de iubire

sâmbătă, 11 martie 2017

Responsabilitate



Bine v-am regasit, suflete dragi!ma gandesc cu recunostinta ca in acest Univers sunt oameni care poposesc pe blogul meu si  vibreaza pozitiv citind gandurile mele :). Va multumesc!
Traiesc o perioada extrem de aglomerata si incarcata emotional si toate evenimentele m-au coplesit , asa ca un timp petrecut in liniste cu mine insami era fundamental.
M-am trezit dimineata la 5.30, mi-am facut o cafea, un pic de miscare si am incercat sa ma relaxez si sa-mi pun ordine in ganduri, ajutata de alta carte scrisa de Debbie Ford, ,,Secretul Umbrei".






 La un moment dat a fost ca si cum in capul meu s-a aprins lumina si am vazut clar cum, invinuind pe altii pentru diverse probleme din trecut si din prezent, am aratat cu patru degete spre mine!exact lucrurile de care ii acuzam pe altii le-am vazut in mine : sunt imatura,fricoasa lenesa, dezordonata, cheltuitoare. Am facut multe compromisuri ca sa-mi fie comod, mintindu-ma ca asta e cea mai buna alegere, ca asta e situatia si nu am ce face, ca si altii fac la fel, etc.Scuze.

In situatiile dificile am ales sa ma plang, sa ma autocompatimesc, sa ma victimizez. In loc sa imi fac curaj si sa confrunt poblemele cu maturitate, am preferat sa traiesc intre iluziile mele, asteptand sa vina cineva sa ma salveze. Iar adevarul e ca nu vine NIMENI .Nimeni nu poate pasi pe cale in locul nostru, iar deciziile proaste se aduna si vine, la un moment dat, vremea scadentei.
De atatea ori am vrut sa fac seminarul iertarii al M.S. dar nu am reusit.Atunci mi se parea ca nu am nimic important de spus, acum stiu ca, de fapt, nu eram gata sa prelucrez ranile din trecutul meu si sa imi asum responsabilitatea pentru niste lucruri.
,,Astazi aleg sa imi asum intreaga responsabilitate pentru propria realitate!"
Am fost invatati sa spunem ca ,,asa a vrut Dumnezeu", dar acum imi dau seama  ca Dumnezeu nu vrea ca oamenii sa sufere, vrea ca noi sa cunoastem bucuria adevarata.. Dumnezeu ne-a spus ce e bine si ce e rau, si ramane la alegerea noastra cum ne raportam la actiunile celor  din jur, sau la imprejurarile vietii. Singuri ne creem propria realitate, si Dumnezeu sta ascuns in noi, asteptand sa deschidem ochii si sa ne venim in fire.

joi, 9 martie 2017

Intrebarile potrivite

O succesiune de evenimente pe care evit sa le categorisesc in vreun fel au venit peste mine.Sunt legate cumva de unele din punctele de pe lista 18 pana in 2018, dar scenariul din mintea mea era cu totul altul :)). Incerc sa fac fata la toate provocarile care imi stau in fata si simt cu disperare ca am nevoie de un time out, sa ma adun.In seara asta am deschis o carte - ,,Intrebarile potrivite" de Debbie Ford si am citit despre mentinerea energiei vitale sau a focului interior.Unul din lucrurile care slabesc acest foc este sa traiesti cu teama.Meditand mai mult la acest lucru mi-am dat seama ca e adevarat- pentru mine, cel putin. Aveam multe temeri ascunse pe care incercam sa le controlez, sa le ignor, sa le evit- si toate au iesit la suprafata cu aceasta ocazie. Imi este frica ca nu o sa reusesc si ca va trebui sa ma confrunt cu pierderi dureroase.Ma simt obosita, trista, infricosata, lipsita de putere si de control, iar flacara mea abia palpaie.As putea sa-mi plang aici de mila inca vreo suta de randuri si imi dau seama cat de inutil si de stupid este ceea ce fac.Am nevoie de o pauza, sa pot gandi.